Tot ce imi amintesc este ca stateam la Reem in camera si incepusem sa povestim despre weekend. Ea a fost in Londra si a avut parte de doua zile spendide, in cluburi renumite, cu acces la VIP. Era atat de mandra cu bratarile ei care dovedeau ca a fost acolo. M-am apucat sa ii povestesc si eu despre The Temple si despre Font Bar. M-am apucat sa ii povestesc cum alergam de nebuna in jurul bibliotecii locale, o cladire rotunda care da senzatia de intim. Povesteam cat de mandra sunt cu noul meu fular si cum era sa il pierd de mii de ori, fiind prea prinsa de jocuri copilaresti. Fairytales. Ma uitam pierduta la globul ei de cristal. Cu totii cred ca am avut acele tampeniute cu casute prinse in zapada artificiala si cu printi si printese care danseaza. Mi-am amintit apoi de melodia mea preferata…m-am gandit la zapada, la fulgi de nea care sa iti mangaie parul si nameti in care sa te afunzi. Am uitat tot ce mi-a zis. Nu cred sa o fi ascultat de fapt, fiind purtata din vis in vis. Ca atunci cand te uiti la o oglinda in care se afla alta oglinda, si alta oglinda. Asa cred ca sunt si gandurile de fapt. Se leaga cumva si te prind in jocul ala magic pana ajungi la lucruri din ce in ce mai departate de realitate si mai obscure. Read the rest of this entry »

Mi-am dat seama ca ar trebui sa imi urmez instinctele, pentru ca probabil, astazi, in urma unei decizii luate cu cateva zile in urma, am realizat ceva superb. Am devenit mandra si aproape multumita. Dar nu la asta se rezuma. Read the rest of this entry »