Secrete. E o poveste lunga in spatele acestui simplu cuvant. Toata lumea are secrete. Da, de acord. Toti mintim…unii mai multi, altii mai putin. Suntem ipocriti si pradatori. E in natura umana. Si acum intervine partea aia cu sentimentele. Cica sentimentele frumoase. Exista, da, aprob, dau din cap. Zic si eu da, si nu doar sa ma aflu in treaba. Read the rest of this entry »

A fost o zi de vara. Aici nu e niciodata un singur anotimp. O zi de vara vine, o zi de vara trece. Ca ziua mea de azi. A trecut. S-a terminat. Eram pe strazi necunoscute. Cerul era senin si eram inconjurata de parcuri pline de verdeata. Nu m-am putut abtine si m-am intins pe iarba. Ma uitam la soare si soarele se uita la mine. Mi-am inchis ochii si am inceput sa visez frumos. Read the rest of this entry »

M-am trezit invelita de ganduri. Ganduri reci care imi absorbeau fericirea prin pori. Simteam ca raman lipsita de vlaga si dorinte. Intr-o camera parca obscura, intre patru pereti fara lumina…eram eu cu mine. M-am trezit sa aud ploaia. Am simtit podeaua ca de gheata care mi-a trezit fiori…alte amintiri, alte emotii, alte sentimente. Vedeam picurii de ploaie cum se invart ametitor, ce loveau cu putere geamul si pervazul. Imi place sunetul acela…ma gandesc cum obisnuiam sa fumez pe pervaz, in timp ce ascultam stropii cand lovesc frunzele teilor.

Am refuzat sa deschid geamul…imi era teama de tunete si de fulgere. Imi era dor sa vad stele pe cer si luna cum imi lumineaza chipul. Obisuiam sa stau intinsa pe iarba si sa vorbesc cu luna…m-ar crede cineva daca as spune ca imi raspundea la fiecare intrebare? As vrea sa ploua si sa nu fie nori pe cer; sa vezi pistruii noptii in acelasi timp. Am iesit pe veranda si ma uitam in gol pe strada luminata de felinare ce dadeau sa isi piarda din intensitate, sa lase loc noptii sa acapareze tot. Din cand in cand, puteai sa vezi cate o umbra miscatoare cum trecea pe strada principala, fara zgomot, fara urma. O senzatie din ce in ce mai stranie ma cuprinde si simt ca nu mai pot sa respir. Mi-am reamintit fiorii ce m-au trezit din somnul meu, aparent dulce.

Am reintrat in casa…pustie, fara suflet, fara caldura. Fantasme ale oamenilor care au trait inainte isi faceau din cand in cand simtita prezenta si ma faceau sa nu ma mai simt atat de singura. Vroiam sa alerg de nebuna pe scari, sa ma bag in pat, unde stiu de cand sunt mica…nimic nu ma poate atinge, nici macar demonii care mereu isi fac veacul sub pat.

Un zambet sec mi se asterne pe chipul prea alb, ceratic. Ma uit in oglinda, sa vad doar o fantasma cu doi ochi verzi, prea sclipitori in noapte. Ma bag sub plapuma si simt ca ma invelesc cu gheata. Aud o voce, care ma incalzeste si imi lumineaza sufletul…imi da speranta si pofta de a iubi tot ceea ce este in jur; o mana calda imi tranforma pojghita de gheata in raze de soare, iar parfumul in jur imi aminteste de florile de cires…

M-am trezit dintr-un vis ciudat…si reincepe, ce am lasat in urma, ce am lasat in vis…si acum ma intreb, m-ai crede oare daca spun ca totusi eu…iubesc?

Hippie. Folk. Cam asta a fost seara mea. Acum e tarziu, probabil e timpul sa ma bag in pat si sa dorm. As vrea sa dorm o saptamana, sa uit de munca, de universitate, de toti si toate din jurul meu.

As vrea sa dorm in perechea mea de brate preferata si sa visez frumos. Ma gandeam la chitara. Am acasa una, care are valoare sentimentala. Prima mea chitara…pe vremea cand mi-o doream asa de mult incat nu puteam sa dorm de emotie ca o sa o primesc. Read the rest of this entry »

Dupa sase ore de stat cu nasul in laptop si carti (da, si carti), simt ca am tot dreptul din lume sa ies ‘in lume’ si sa ma cinstesc cu o bere. Mergem la o noua petrecere pentru ca din pacate un alt coleg de serviciu ne paraseste.

In ultima perioada am fost toti putini stresati. Parca este ceva in aer…parfum de deprimare. Dar, suntem tineri, oprimisti si o scoatem la capat…cu ajutor, dar o scoatem la capat ceea ce e important in definitiv. Astaazi, discutia principala a fost despre noroc, succes si dorinte. Read the rest of this entry »

Nu vreau sa povestesc ce am facut in noaptea de anul nou. Sunt sigura ca si altii au avut parte de distractie, companie placuta, si artificii. Eh, noi am avut in plus si un foc de tabara in gradina.

A doua zi, buimaca, obosita (de parca as fi pierdut noaptea, asa ma simteam), mi-am croit drum prin ceata si frig pana acasa…pana in centru. Asta da efort. In lipsa de idei, m-am decis sa ma uit la un film, sa ma relaxez in ultima zi de concediu. Asadar mi-am ales “The Curious Case of Benajmin Button“. Read the rest of this entry »