“Ne petreceam mai toate zilele si serile impreuna. Si ne placea sa colindam cartierul ala plin de blocuri cu balcoane cojite de tencuiala ca niste sani flasci si cazuti.Inca nu ii spusesem cat de mult o iubesc, mai precis nici macar eu nu stiam. Alteori mergeam la cinemateca si ramaneam cate o zi intreaga in sala. Nu ne incumetam sa iesim asa ca dormeam pe rand. Tot ce imi ramanea in minte era mirosul pielii ei.Satule de Bucuresti plecam de nebune la munte, stateam in camere inchiriate in asternuturi straine si ne zgaiam la trecatori. O ascultam tolanita pe burta cu mainile infipte in maxilare atenta mai mult la mainile ei foarte bine ingrijite, cu pielitele taiate impecabil.Stiam insa ca despartirea noastra nu va avea nimic dramatic pentru ca noi nu traiam deloc asa. Eram doar doua pustoaice bezmetice care isi petreceau viata profitand la maxim de tot timpul care le-am mai ramas…” (Love Sick).O poveste simpla, aparent banala privita din exterior. O idee reala, prin care la un moment dat poate trecem toti…poate nu. Ce este mai captivant , pentru mine cel putin, este cursivitatea evenimentelor in masura in care impletesti povestea celor trei. Am invatat replicile, de atatea ori am revazut acest film, de fiecare data dorindu-mi sa fiu unul dintre personaje , macar pentru o saptamana, fiindca inevitabil modul in care isi consuma viata te atrage, intr-un fel sau altul. Comun si totodata original, subiectul vorbeste de la sine de prima dragoste, traita diferit.O poveste care inspira. O actiune care iti pune semne de intrebare. Un sir de idei care puse cap la cap te captiveaza intr-un labirint bolnavicios din care nu ai scapare.Poate ca exact asta au patit si ei. Finalul este si trist si fericit, depinde cum privesti, depinde de ce ti-ai fi dorit tu. Ea spune ca dragostea de genul ala nu are sanse, eu spun ca orice e posibil atunci cand ne referim la asta…acum, ramane doar de interpretat.