Calatoresc si imi place. Vad peisaje si oameni diferiti. Vad case dragute si case oribile, vad masini si gradini colorate. Intalnesc persoane prietenoase, care te invita sa te uiti la meci si sa bei bere, de parca va cunoasteti de mai bine de 1 an, iti impartasesc secrete si povesti. Imi place asta, te simti primit si integrat intr-o societate oarecum anosta, insa deloc stresanta. Am intalnit oameni cu caini frumosi cu care m-am jucat ceasuri intregi, fara sa imi pese ca timpul se scurge pe langa mine. Am vazut insa si persoane suparate, pline de probleme cu rude bolnave care nu au timp de pirdut, fiind prea depresivi ca sa iti accepte surasul si sa iti intoarca favorul. Orase mari si orase mici, toate la fel, sau aproape. Dealurile Manchesterului care ne inconjoara si multe pajisti verzi, pe care atunci cand le vezi nu te poti abtine sa nu gandesti romaneste: ‘ce as mai contrui aici ceva locuinte’. Peste tot restaurante plicticoase cu multo straini inauntru. Am reusit sa ma imprietenesc cu oameni care si-au dat cu presupusul de unde as putea proveni. Unii au spus Polonia, altii Franta, Rusia sau chiar Scotia. Un sigur om a crezut ca vin de undeva din Ungaria din cauza accentului si al conformatiei. E interesant sa auzi atat de multe pareri si sa te amuzi pe seama acestui lucru.

Imi place actualul meu job, am posibilitatea sa socializez, sa imi imbunatatesc conditia de “strain” si sa devin cumva parte din tabloul lor, britanic. Am avut placerea sa discut cu un actual avocat care mi-a furnizat cateva tips-uri despre meseria pe care intr-o zi probabil ca o sa o practic, obligata de imprejurimi si studiile pe care le urmez. Am cunoscut insa si un pictor care avea un Boarder Collie. Minunat catel. M-am indragostit de Fred si de blanita lui moale si pufoasa cu reflexe. Si m-am intristat pentru ca momentan imprejurimile nu imi permit un catel din cauza conditiilor impuse de cladirea in care locuiesc. Dorinta arzatoare de a imi impartasi fiecare zi cu un animal de companie imi da puterea sa imi caut zi de zi o noua locuinta departe de aglomeratia studenteasca si de zgomotul insuportabil al muzicii la miez de noapte. Sunt de-o varsta cu mine, le place distractia si berea in aceeasi maniera, insa uneori sunt prea preocupata de ziua ce urmeaza incat sa pot sa iau parte la astfel de evenimente.

Imi place ca vad atat de multe lucruri incat mi-ar lua o vesnicie sa le descriu in adevarata lor splendoare, asadar m-am decis ca de maine sa imi iau aparatul de fotografiat cu mine, sa imortalizez momente si peisaje cu adevarat superbe. Daca ar fi sa aleg ce vreau sa fac pe mai departe, cu siguranta as calatori si as fotografia tot ce vad. Ma trec fiori numai cand ma gandesc la arta. Desi pentru unii este inutila, pentru mine este un mod de a trai.

Am cunoscut oameni cu tabieturi care isi beau ceaiul de la ora 5. Putini insa… Cand vezi atata diversitate, ai multe trairi si multe senzatii. Fiecare om din punctul meu de vedere are o culoare, iar atunci cand pentru prima data ai contact vizual, iti dai seama ce ton trebuie sa selectezi din spectru. Am vazut mult oranj, rosu, din pacate si albastru sau violet. Culori reci, culori calde, zambete seci dar si inimi deschise, dornice de a discuta si a invata lucruri noi.

Cam asta este o zi obisnuita de miercuri. Fara cafea, fara timp liber, insa cu multe ganduri si convorbiri. Si cu toate astea, ziua de astazi a fost altfel, poate fiindca am reusit sa pictez, poate alte motive… Am fost motivata sa pictez ceea ce simteam, am manuit pensula prin tonuri si nuante, si am umplut o parte din panza cu trairile mele. Cred ca acesta este unul din motivele pentru care pot sta si ore in sir sa ma uit la un tablou sau la o fotografie; exprima o bucatica din artist, uneori, opera de arta face cat o mie de cuvinte. E cel mai ieftin mod de a face cunostinta cu strainii…